Prin cultură spre propăşire.

Prima dată şi întâia oară m-am gândit să cultivăm zmeură şi afine. Mărturisesc că am fost mişeleşte împins către această gândire de rafturile de la MegaImage pe lângă care băleam privind menţionatele producte la 3 euro suta de grame. Deci mercantilism sălbatic + lacomie nativă = bad ideea. Costurile culturii şi întreţinerii ei, hai chiar şi costurile recoltării sunt modice. După care însă, te aflii în creierii munţilor, la jdesute de kilometri de cineva dispus să-ţi dea ţie, agricultor cinstit şi cu frică de fisc, fie şi un sfert din sumă. Asta implică, refrigerare, transport, alea alea. Nu ar fi grav daca zmeura de exemplu nu ar fi un produs atat de perisabil. Şi nici afinele nu se simt mult mai bine trămbălate prin camioane in luna august la 35 de grade. Aşa că am mai făcut puţină cercetare de piaţă (aici intră emoticonul ăla de-i zice “smug”). Şi am dat de cătina albă. Personal nu am măncat/băut/prizat/folosit ca unguent niciodata boschtele ăsta. Se pare însă că o felie sănatoasă – la propriu şi la figurat – de populaţie o face. Şi apoi, nu tre’ să alergăm ca nebunii după cetăţeni care doresc să îngurgiteze cătină proaspătă cu găleata. Se vinde foarte bine cătina in miere, şi mai ales uleiul de cătină. Mai ales adică între 150 şi 500 euro per litru de ulei. Şi cică la un hectar de cătină poţi avea între 170 şi 1200 de litri de ulei, depinde de soi şi de anul de producţie. Recolta maximă, începând cu anul 5 şi până în anul 20-25. Mă declar satisfăcut cu o producţie de ulei la o cincime din cea menţionată pe siteurile de specialitate. Ei zic 150.000 euro /an/hectar la un cost de producţie de 2500 de euro/an în primul an (include costul butaşilor) şi în jur de 500 de euro pe an în anii următori dacă mergi pe varianta ecologică, bio, alea alea. Dacă nu, e ceva mai ieftin. Eu mă declar satisfăcut dacă scot 35.000 de euro la hectar.