12 martie 2012

Casa mea e un cantec cu acorduri ample

Ziceam de casă. Cam cu aşa ceva m-am prezentat la doamna arhitect acu vre-o lună. A ridicat o sprânceană. Ne-am conversat vreo două ore, după care am plecat cu speranţa că a priceput ceva din ceea ce vreau eu. Se apropie oricum ziua revederii, sper să revin cu ceva mai realist şi mai construibil. Până atunci, ca să vă amuzaţi:






Dupe cum se vede, la partea cu volumetria mansardei am cedat nervos. Aştept ajutorul specialistului. La fel, dupa câteva încercări nefericite de a simula ferestrele de la mansardă m-am gândit că la urma urmei nu eu stau acolo şi dacă vor ăia de or sta, să-şi facă. Doamna arhitect a zis că nu-i frumos şi o să le facă ea. Weeee!
Buncărul atomic alb de pe terasa din spate e cuptorul de pâine şi bucătăria de vară. Ca să nu aud comentarii...

Niciun comentariu: